1. "la bolovan" - pe Crisul Mic.
2. sensu' jiratoriu.
La fel cum iubim noi broastele raioase !
PS. Poze de la Liroy (el nu stiu de unde le are) :)
duminică, 31 ianuarie 2010
Iubiti Binshul !
1. "la bolovan" - pe Crisul Mic.
2. sensu' jiratoriu.
La fel cum iubim noi broastele raioase !
PS. Poze de la Liroy (el nu stiu de unde le are) :)
miercuri, 27 ianuarie 2010
I'm yours !
Ai nevoie de ceva care sa te motiveze si sa iti faca ziua cat mai placuta ?
Vizionare placuta !
Vizionare placuta !
duminică, 24 ianuarie 2010
Cuza s-a folosit de masonerie pentru Unire
24 ianuarie 2010
Considerat omul providenţial al Unirii de la 1859, eveniment de la care se împlinesc astăzi 151 de ani, Alexandru Ioan Cuza a avut două atuuri pentru alegerea sa ca domnitor al celor două Principate. Era şeful armatei moldovene şi era Venerabilul Lojii masonice “Steaua Dunării”, în care figurau mulţi dintre oamenii politici români care doreau unirea dintre Moldova şi Țara Românească.
Alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, nu a fost întâmplătoare. Cuza, fost pârcălab al judeţului Covurlui, dar şi şef al armatei moldovene, era şi conducătorul Lojii masonice “Steaua Dunării”, cu sediul în Galaţi. Cum o bună parte dintre militanţii politici pentru Unire erau, la rândul lor, masoni, propunerea lui Cuza pentru tronul Moldovei a părut tuturor firească. În Bucureşti, vestea desemnării acestuia ca domn al principatului- soră a rezolvat multe dintre dilemele unioniştilor din Țara Românească. Alegerea lui Cuza în Moldova le-a oferit acestora soluţia ideală acceptabilă şi din perspectiva marilor puteri ale vremii.
Decizia a fost pecetluită în Hotelul Concordia
În seara de 23 ianuarie, unioniştii munteni s-au întâlnit în apartamentul 5, de la etajul 1 al Hotelului Concordia, de pe strada Smârdan din Bucureşti, fosta Uliţă Nemţească. Aici, au hotărât renunţarea la alte propuneri şi susţinerea candidaturii lui Cuza şi la domnia Țării Româneşti.
A doua zi, toţi cei 64 de deputaţi din camera legislativă a Munteniei, indiferent de opiniile anterioare, şi-au dat votul pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Țării Româneşti. Începea o domnie de 7 ani, esenţială pentru procesul de făurire a României moderne.
După ce a ajuns domnitor, a dat foc Templului masonic
Ulterior, Cuza a intrat în conflict cu mulţi dintre foştii aliaţi politici, dar şi cu masoneria, reformele sale şi tendinţa spre un regim dictatorial nefiind pe placul acestora. Mai mult, în decembrie 1860, Cuza a închis chiar Loja masonică al cărei Venerabil fusese, iar în octombrie 1864 a incendiat Templul Lojii “Înţelepţii lui Heliopolis”, unde se regrupaseră mulţi dintre foştii membrii din Loja “Steaua Dunării”.
Riposta acestora a fost fermă. În noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a fost silit să abdice şi să ia calea exilului. Stabilit la Florenţa, Italia, a murit la 15 mai 1873, la Heidelberg, în Germania, unde se afla pentru un consult medical. Avea doar 53 de ani.
miercuri, 20 ianuarie 2010
vineri, 15 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
Tu inaintea lor !
Baga-ti chestia asta in cap. Timpul tau e important. Ai lucruri de facut. Inceteaza sa mai fii atat de disponibil cand orice pustoaica iti cere ajutorul.
1. Tu esti valoros. Nu trebuie sa te pleci in fata nimanui
2. Tu esti barbatul.
3. Tu esti in control.
4. Tu esti diferit.
5. Timpul tau e important.
Nu lasa o femeie sa-ti controleze programul. Momentul in care o femeie iti verifica si controleaza programul este momentul in care incetezi sa mai fii respectat.
Nu cheltui bani pe femei. E o investitie proasta.
1. Tu esti valoros. Nu trebuie sa te pleci in fata nimanui
2. Tu esti barbatul.
3. Tu esti in control.
4. Tu esti diferit.
5. Timpul tau e important.
Nu lasa o femeie sa-ti controleze programul. Momentul in care o femeie iti verifica si controleaza programul este momentul in care incetezi sa mai fii respectat.
Nu cheltui bani pe femei. E o investitie proasta.
miercuri, 13 ianuarie 2010
marți, 12 ianuarie 2010
Pionerii
Vom fi mesteri iscusiti,
Sa va facem fericiti,
Pe voi parintii ce veti fi,
La a doua tinerete in 2000.
Sa facem ŢARA ca primavara.
Sa va facem fericiti,
Pe voi parintii ce veti fi,
La a doua tinerete in 2000.
Sa facem ŢARA ca primavara.
duminică, 10 ianuarie 2010
Din povesti ... in lumea reala.
Am citit o poveste pe care vreau sa v-o spun si voua.
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)