Yacii - partea I

Iacul (Poephagus grunniens) este un mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună şi cu o cocoaşă pe ceafă. Specie de vite Bos grunniens, familia Bovidae, care traieşte în turme sălbatice în Tibet, la altitudini mari. Atinge o înălţime la greabăn de circa 2 m, are păr lung şi aspru pe părţile laterale. Are coarne mari, curbate în sus şi umeri aduşi. Este ameninţat cu dispariţia.
Afinitatea bhutanezilor pentru carnea de iac este recunoscută.Carnea, în special carnea de iac, constituie principala mâncare pentru non-vegetarieni. Acest animal este cel mai comun în gospodăriile bhutanezilor. Nici o bucăţică din acest animal nu este irosită, asemeni bananelor în India. Pe lângă carne, laptele de iac este transformat în branză, iar pielea este prăjită şi servită ca snack-uri la băuturi.

Dar YACUL este o specie cu totul aparte. Cei mai cunoscuti YACI sunt masculul OMEGA si femela ALFA. Acestia convietuiesc de cand lumea impreuna, s-au reprodus in cele mai dure conditii, in conditii de stres, etc... Sunt foarte rari pentru ca ei traiesc la polul nord, si daca ai noroc, poti sa prinzi un astfel de YAC la doar doua saptamani. Copilul yacului omega si alfa se numeste Y, de la yac.
Yacii sunt niste animale nu foarte frumoase, mai mult urate. Yacul este o specie de intaltime nici ca magarul (rasa nobila in comparatie cu yacul), nici ca un caine. Nu se poate compara cu niciuna din aceste specii, dupa multe dezbateri si cercetari, oamenii de stiinta n-au putut sa-l numeasca nici "magar", nici "caine", asa ca i-au zis YAC, cel mai potrivit nume.

Va urma partea II.